FRIGUL
Frig înăuntru, frig de piatră rece, frigul sufletului îngheţat, cu o
cărămidă în loc de inimă.
Frig afară, frigul pământului acoperit de brumă într-o dimineaţă
înnorată de toamnă târzie, frig sticlos, frigul fricii, frigul singurătătii.
Frigul nesănătos din care se încropeşte boala, frigul nemişcării,
frigul tăios, frigul umed, frigul vidului cosmic.
Frigul răsuflării ce înghite ace de gheaţă, frigul neputinţei, frigul
foamei şi oboselii, frigul metalului din ger, frigul aşteptărilor în van.
Frigul plămânilor înjunghiaţi de răceala, frigul goliciunii, frigul
întunericului, frigul mizeriei, frigul anesteziant al zăpezii, frigul tremurat al
cărnii în faţa morţii iminente.
Frigul stăbătut de fiori al urâtului, frigul închipuit, frigul
gândurilor negre, frigul transpirat al coşmarelor.
Frigul sinucigaşilor şi răniţilor goliţi de sânge, frigul presimţirilor,
frigul nepăsării semenilor, frigul gândurilor negre, frigul viitorului inexistent.
Într-o vară ... cu zeii la mare
O călătorie ce trebuie parcursă repede, pentru că doar destinaţia finală contează. O minte nefiresc de clară şi o inimă imobilă într-un sarcofag de metal ce aleargă îndobitocit pe un drum de beton hidos în nuditatea lui prăfuită şi sterilă.
Scopul scuză mijloacele, dar după fiecare kilometru înghiţit simt cum devin gri şi poros într-un mimetism de nestăpânit, urând din ce în ce mai mult alegerea ce la început părea logică.
…………………………………………………………………………………..
Aer în mişcare, briza sărată, nisip infinit în compozitul lui, spirite descătuşate ce umblă haihui, soare imens şi intens şi marea cea mare. Am ajuns şi prima revelaţie mă umple de tristeţe, când realizez că am uitat să separ din bagaj, ca să pot lăsa în urmă, bulgarele amalgamat format din griji, probleme, disperare si cotidian.
Mândru ca un zeu ce se afla pe moarte, cu adâncă smerenie închipuită, îmi propun un nou botez provizoriu în mare, înghiţind un pumn de apă sărată, preţul serviciului pe care mi-l face Neptun prin biroul lui de bagaje de mână.
…………………………………………………………………………………
Nevoia de mişcare şi o veste neaşteptată, extraordinară coincidenţă ce se întrevede într-un plan ce nu credeam ca există.
…………………………………………………………………………………..
Aleargă, aleargă, dă tot … , trebuie, trebuie să ajungi ca să te convingi că ceea ce timpul a făcut să se estompeze într-o ceaţă ţesută din necocordanţă şi neputinţă nu e o himeră.
…………………………………………………………………………………
Un dig ca o arteră abia tolerată, ce merge spre inima mării, cu margini albite în noapte de spuma vie a unor valuri lipsite de sentimente ce exprimă căldură doar prin mobilitatea lor necontenită. O lună ce continuă digul de piatră cu o cărare infinită de lumină. Sentimente uitate ce au devenit simple abstracţiuni îsi reclamă drepturile izbind cu putere şi furie în pieptul meu.
..............................................................................................................................
Plete inundate de parfumul distilat într-o concurenţă creativă dintre mare şi soare, cu un miros aproape de durere în nostalgia ce o provoacă. Un chip şi un trup în care îţi doreşti să te prăbuşeşti şi să uiţi de tine.
..............................................................................................................................
Meditaţie solitară, şi rugi adresate zeilor, pe un altar al digului încojurat de ape, într-o încercare disperată de a fi vânt, soare, piatră, orice, numai să te poţi reconstrui, aşa cum ai fost odată, nestrâmbat, nedeformat de minciună, corupţie şi lovituri.
..............................................................................................................................
O despărţire fracţionată într-o nerăbdare copilarească, încă câteva minute câştigate, încă câteva secunde furate, amorţindu-mă temporar cu o infuzie de filosofie ce arată că eternitatea se poate găsi şi aici. Un minut are şaizeci de secunde, o secundă două mii de parsecunde, iar o parsecundă are nenumarate clipe.
..............................................................................................................................
Dimineaţă singuratică într-o mare de oameni şi prieteni. Echilibru distrus de gravitaţia întunecată pe care, susţinând-o de atata vreme, am integrat-o în mine, dar pe care acum o resimt acut.
.............................................................................................................................
Ploaia ce mă spală şi apoi semnul care l-am cerut. Drumul carelor zeilor într-un curcubeu perfect, lumina lui Odin în interior, protejată de străfulgerările ciocanului lui Thor, iar haosul întunecat izgonit în afara cercului, ... o, Doamne ..., la fel ca în inima mea. Totul devine aproape ireal, Andrei, bătrânul pescar ce-mi oferă un prosop ud ca să-mi şterg picioarele. Apoi; Ochiul lui Horus ce răsare lăsându-se imortalizat de profani, anunţând sfârşitul vechii lumi şi începutul alteia noi.
..............................................................................................................................
Mintea se zbate şi o las să plece, după inimă, care călătoreşte într-o maşină pe un drum aproape necunoscut mie, încercând să adoarmă în timp ce priveşte afară la o luna roşie ...
Frig înăuntru, frig de piatră rece, frigul sufletului îngheţat, cu o
cărămidă în loc de inimă.
Frig afară, frigul pământului acoperit de brumă într-o dimineaţă
înnorată de toamnă târzie, frig sticlos, frigul fricii, frigul singurătătii.
Frigul nesănătos din care se încropeşte boala, frigul nemişcării,
frigul tăios, frigul umed, frigul vidului cosmic.
Frigul răsuflării ce înghite ace de gheaţă, frigul neputinţei, frigul
foamei şi oboselii, frigul metalului din ger, frigul aşteptărilor în van.
Frigul plămânilor înjunghiaţi de răceala, frigul goliciunii, frigul
întunericului, frigul mizeriei, frigul anesteziant al zăpezii, frigul tremurat al
cărnii în faţa morţii iminente.
Frigul stăbătut de fiori al urâtului, frigul închipuit, frigul
gândurilor negre, frigul transpirat al coşmarelor.
Frigul sinucigaşilor şi răniţilor goliţi de sânge, frigul presimţirilor,
frigul nepăsării semenilor, frigul gândurilor negre, frigul viitorului inexistent.
Într-o vară ... cu zeii la mare
O călătorie ce trebuie parcursă repede, pentru că doar destinaţia finală contează. O minte nefiresc de clară şi o inimă imobilă într-un sarcofag de metal ce aleargă îndobitocit pe un drum de beton hidos în nuditatea lui prăfuită şi sterilă.
Scopul scuză mijloacele, dar după fiecare kilometru înghiţit simt cum devin gri şi poros într-un mimetism de nestăpânit, urând din ce în ce mai mult alegerea ce la început părea logică.
…………………………………………………………………………………..
Aer în mişcare, briza sărată, nisip infinit în compozitul lui, spirite descătuşate ce umblă haihui, soare imens şi intens şi marea cea mare. Am ajuns şi prima revelaţie mă umple de tristeţe, când realizez că am uitat să separ din bagaj, ca să pot lăsa în urmă, bulgarele amalgamat format din griji, probleme, disperare si cotidian.
Mândru ca un zeu ce se afla pe moarte, cu adâncă smerenie închipuită, îmi propun un nou botez provizoriu în mare, înghiţind un pumn de apă sărată, preţul serviciului pe care mi-l face Neptun prin biroul lui de bagaje de mână.
…………………………………………………………………………………
Nevoia de mişcare şi o veste neaşteptată, extraordinară coincidenţă ce se întrevede într-un plan ce nu credeam ca există.
…………………………………………………………………………………..
Aleargă, aleargă, dă tot … , trebuie, trebuie să ajungi ca să te convingi că ceea ce timpul a făcut să se estompeze într-o ceaţă ţesută din necocordanţă şi neputinţă nu e o himeră.
…………………………………………………………………………………
Un dig ca o arteră abia tolerată, ce merge spre inima mării, cu margini albite în noapte de spuma vie a unor valuri lipsite de sentimente ce exprimă căldură doar prin mobilitatea lor necontenită. O lună ce continuă digul de piatră cu o cărare infinită de lumină. Sentimente uitate ce au devenit simple abstracţiuni îsi reclamă drepturile izbind cu putere şi furie în pieptul meu.
..............................................................................................................................
Plete inundate de parfumul distilat într-o concurenţă creativă dintre mare şi soare, cu un miros aproape de durere în nostalgia ce o provoacă. Un chip şi un trup în care îţi doreşti să te prăbuşeşti şi să uiţi de tine.
..............................................................................................................................
Meditaţie solitară, şi rugi adresate zeilor, pe un altar al digului încojurat de ape, într-o încercare disperată de a fi vânt, soare, piatră, orice, numai să te poţi reconstrui, aşa cum ai fost odată, nestrâmbat, nedeformat de minciună, corupţie şi lovituri.
..............................................................................................................................
O despărţire fracţionată într-o nerăbdare copilarească, încă câteva minute câştigate, încă câteva secunde furate, amorţindu-mă temporar cu o infuzie de filosofie ce arată că eternitatea se poate găsi şi aici. Un minut are şaizeci de secunde, o secundă două mii de parsecunde, iar o parsecundă are nenumarate clipe.
..............................................................................................................................
Dimineaţă singuratică într-o mare de oameni şi prieteni. Echilibru distrus de gravitaţia întunecată pe care, susţinând-o de atata vreme, am integrat-o în mine, dar pe care acum o resimt acut.
.............................................................................................................................
Ploaia ce mă spală şi apoi semnul care l-am cerut. Drumul carelor zeilor într-un curcubeu perfect, lumina lui Odin în interior, protejată de străfulgerările ciocanului lui Thor, iar haosul întunecat izgonit în afara cercului, ... o, Doamne ..., la fel ca în inima mea. Totul devine aproape ireal, Andrei, bătrânul pescar ce-mi oferă un prosop ud ca să-mi şterg picioarele. Apoi; Ochiul lui Horus ce răsare lăsându-se imortalizat de profani, anunţând sfârşitul vechii lumi şi începutul alteia noi.
..............................................................................................................................
Mintea se zbate şi o las să plece, după inimă, care călătoreşte într-o maşină pe un drum aproape necunoscut mie, încercând să adoarmă în timp ce priveşte afară la o luna roşie ...
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu