^^^Mai mult aici^^^
Visez la vremea marilor prietenii, hranidu-ma cu substitutul duceag-anesteziant al vietii materialiste, cu satisfactii iluzorii,cu obiecte care se deterioreaza, masinarii care se strica, si mincare care iti otraveste trupul; cu spatii inchise in care iti petreci timpul si care alieneaza mintea.
Imaginatia s-a ascuns undeva, inima nu mai tresalta, energia e secatuita iar aerul care il respir il simt rarefiat.
Stau intr-un scaun cu ochii pironiti de o schita in creion atirnata in singurul loc luminat de ferestruica mica si jegoasa, aflata deasupra capului meu, incercind sa inteleg, rememorind intr-o alta viziune sirul intimplarilor ce m-au adus in acest loc.
Nu imi pot stapini amalgamul de ginduri, ce imi dau tircoale, si isi planteaza radacini in mintea mea devenind rapid o jungla de amintiri haotice, ce tind sa ma sufoce cu inflorescentele presupunerilor si speculatiilor.
Instinctul de conservare striga sa-mi intorc privirea de la desen, sa ma ridic, si sa plec dracului de aici.
Irealul ce pare ca ma inconjoara se mai destrama cind cautind cu palma un sprijin pentru a-mi ajuta picioarele inerte, dau de raceala monitorului, iar palpabilitatea lumii reale ma linisteste.
Deductii dezastruoase ce ma conduc la concluzia, ca ar trebui sa ocup alt punct in cerc, periferia fiind cea mai indicata, iar nemiscarea sa aibe atita putere incit sa determine alunecarea centrului ca sa pot ajunge neschimbat si nealterat in punctul in care nu exista presiune.
Semne si insemnari, zgomote diversificate ca volum, tonalitate si provenienta in spatiul ce se limiteaza la un cerc , al carui centru il ocupi. O semnatura intr-un colt de desen, citeva hirtii, un CD, si o cruce templiera.
.............................................................................
^^^Mai mult aici^^^
21 septembrie 2011
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
